kanald.ro
Detaliul ireal care s-a observat într-un filmuleț postat de Andrei, concurentul de la „Casa iubirii”. Ce i-a transmis acesta Alexandrinei
WOWnews
Răzvan, despre apropierea de Alexandra, fosta iubită a lui Antoni
Anca Pandrea, despre Florin Piersic: "A venit în spital la Iura"
Horoscopul săptămânii 29 septembrie - 05 octombrie
Hamude, sfâșiat de durere după moartea surorii sale
Concurenții ”Hai că poți!”, momente emoționante
Anca Dimancea, previziuni pentru luna de Cocoș
Lele, ultimatum pentru Andra Volos
Octavian Strunilă, din culisele emisiunii ”Hai că poți!”
Nepotul lui Nicolae Botgros, în comă
Cresc ratele la credite
Mărturii dureroase la 35 de ani de la tragedia de la Cernobîl
Actualitate
Se împlinesc 35 de ani de la catastrofa de la Cernobîl. Mărturii cutremurătoare: "La școală primeam pastile cu iod"
Astăzi se împlinesc 35 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, cel mai grav accident din istoria nucleară.
Un lung șir de erori umane au dus la tragedia care va rămâne în istorie. Ziua de 26 aprilie va aminti mereu despre tragedia de la Cernobîl.
35 de ani de la catastrofa de la Cernobîl
În primele ore ale zilei de sâmbătă, 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru de la centrala nucleară din Cernobîl a suferit o explozie catastrofală aruncând material radioactiv în aer.
Accidentul s-a întâmplat după ce inginerii de la uzină efectuau un test pentru a vedea ce se va întâmpla în timpul unei întreruperi a curentului electric. Au tăiat puterea unor sisteme, dar inginerii nu știau că reactorul era deja instabil.
Puterea redusă a încetinit turbinele care au împins apa în reactor. Cu mai puțină apă pentru răcirea sistemului, ceea ce a rămas s-a transformat în abur, acumulând cantități uriașe de presiune. În momentul în care operatorii au realizat ce se întâmplă, era prea târziu.
Explozia a fost atât de puternică încât a suflat capacul de oțel de 1.000 de tone de pe reactor. Explozia a creat și un incendiu care a ars necontrolat.
În zilele următoare, amploarea dezastrului va deveni clară.
Olena avea 13 ani în momentul tragediei. Mărturii cutremurătoare după 35 de ani
A fost a doua zi după cel mai grav accident nuclear din istorie.
Olena Pantsiuk, în vârstă de treisprezece ani, și familia ei și-au făcut bagajele și s-au pregătit să-și părăsească casa din orașul ucrainean Pripyat pentru ceea ce credeau că vor fi doar trei zile. Orașul era evacuat după o explozie la centrala nucleară din apropiere de la Cernobîl.
Efectele au fost devastatoare, iar impactul dezastrului va fi resimțit în curând în întreaga lume.
Olena și familia ei nu s-au mai întors niciodată la casa lor din Pripyat. Explozia le-a schimbat viața pentru totdeauna.
La momentul dezastrului din 1986, Ucraina făcea parte din Uniunea Sovietică. Pripyat a fost un oraș construit pentru lucrătorii de la centrala nucleară din Cernobîl și familiile lor.
Olena s-a născut în 1973 și și-a bucurat copilăria în noul oraș, unde a locuit împreună cu mama ei, tatăl și cele trei surori.
"Așa cum spun adesea, orașul meu creștea împreună cu mine. S-a născut aproape în același timp cu mine. Pripyat s-a născut în 1970, iar eu m-am născut în 1973. Și Pripyat a crescut în fața ochilor mei", spune Olena, care este acum adultă și încă trăiește în Ucraina.
„Ni s-a oferit toată mâncarea, confortul, la un nivel foarte înalt.
De exemplu, copiii Uniunii Sovietice care nu locuiau în orașe atât de avansate, nu știu când au văzut prima dată banane și portocale. Dar în Pripyat am avut asta și a fost ceva obișnuit pentru noi. Banane, portocale, fructe exotice.Propaganda era că nu exista o țară mai bună în lume decât Uniunea Sovietică. Exista chiar și o melodie populară la vremea respectivă, cum căt am fost atât de norocoși că ne-am născut în Uniunea Sovietică.
Tatăl meu a lucrat la construcția centralei nucleare de la Cernobîl. El mi-a dezvăluit întotdeauna adevărata esență a Uniunii Sovietice. În copilărie am auzit că această construcție a avut încălcări majore. Era îngrijorat că o astfel de instalație de înaltă tehnologie, construită atât de repede, poate duce la unele consecințe...", spune Olena.
Își amintește că a auzit un zgomot foarte puternic, dar nu a fost sigură de cele întâmplate.
„M-am trezit dimineața și am întrebat-o pe mama:„ A fost o furtună noaptea? ” Ea a răspuns: "Nu, uite cât de luminos este soarele. Este o vreme grozavă, nu a fost furtună." Dar îmi amintesc clar un zgomot, ca un tunet.
„Mama mea a mers la piață dimineața, dar s-a întors destul de curând și a părut îngrijorată și supărată”, a explicat Olena. Mamei sale i s-a spus că nu există piață în acea zi din cauza accidentului.
„Tatăl meu a spus:„ S-ar putea să fim evacuați ”. Atunci ochii mei s-au largit, m-am gândit că este aprilie, o zi frumoasă, păsările cântă, totul este în floare, ce vrei să spui cu evacuarea?"
Olena a mers la școală în mod normal în acea zi.
„La școală ne-au dat pastile cu iod și au spus să le luăm”. Pastilele urmau să îi ajute să îi protejeze de radiații.
Olena și prietenii ei au mers în centrul orașului pentru a afla ce se întâmpla.
„Eu și prietenii mei am folosit o scară de incendiu pentru a urca la etajul 16 al unei clădiri din centrul orașului Pripyat. Avea un simbol, o uriașă emblemă a Uniunii Sovietice. Când aveam 13 ani, acea emblemă era de trei ori mai mare decât mine. Atunci am văzut reactorul și o rază de lumină, nu foc, ci un fel de rază de lumină albastră și roșie. Pentru mine mi s-a părut că ajunge pe cer. Și m-am speriat cu adevărat, am fost pietrificată. Era această viziune despre ceva apocaliptic... După aceea, cuvântul„ evacuare ”nu a părut atât de surprinzător”, povestește Olena.
Citeste si: Viata incredibila a femeilor care locuiesc in satele parasite de langa Cernobil
Citeste si: Ninge în România! Unde s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură, de -6,4 grade Celsius- kanald.ro
Evacuarea după tragedia de la Cernobîl
„Pe 27 aprilie, probabil în jurul orei 10 dimineața, am auzit la radio anunțul că va exista o evacuare temporară. Când am urcat în autobuz pentru evacuare, am crezut că este pentru trei zile. Am planificat să mă întorc la școală miercuri. Așadar, nu a existat niciun moment de panică sau teamă. Numai chipul tatălui meu. Practic, timp de două zile nu a putut vorbi sau spune nimic, a fost atât de deprimat și îngrijorat. Tatăl meu a mers cu noi, dar cinci zile mai târziu s-a întors la Pripyat”., spune Olena.
Catastrofa de la Cernobîl- efectul asupra Uniunii Sovietice
În zilele de după dezastru, guvernul Uniunii Sovietice a încercat să ascundă incidentul și a refuzat să raporteze cele întâmplate. Cu toate acestea, nu a trecut mult timp până când alte țări au putut spune că ceva nu este în regulă. Stațiile de monitorizare din Suedia au raportat niveluri anormal de ridicate de radiații în aer.
Oficialii i-au presat pe sovietici pentru o explicație, iar guvernul sovietic a trebuit, în cele din urmă, să admită că a avut loc un accident la Cernobîl.
A stârnit un strigăt internațional din partea țărilor din întreaga lume cu privire la pericolele pe care le prezintă emisiile radioactive.
Tragedia de la Cernobîl- impactul global
Când a explodat centrala de la Cernobîl, nu a fost afectată doar zona înconjurătoare imediată din Uniunea Sovietică de atunci. Radiațiile otrăvitoare au ajuns în multe țări europene. Multe părți ale Regatului Unit au fost afectate. Guvernul a interzis vânzarea oilor din mii de ferme, deoarece ar fi putut mânca material radioactiv care fusese absorbit de iarba cu care se hrăneau.
Nordul Țării Galilor a fost cel mai afectat, oile din zonă nereușind testele radioactive la 10 ani după accident.
Copiii din Ucraina și din alte țări din apropiere s-au îmbolnăvit. Mulți se confruntă și astăzi cu consecințe.
Cernobîl după 35 de ani
Astăzi, Cernobîl a devenit un loc popular pentru turiștii care sunt intrigați de istoria sa. Companiile oferă tururi cu ghid și unele persoane chiar intră ilegal. Nivelurile de radiații sunt suficient de scăzute pentru ca oamenii să petreacă timp scurt în zonă în siguranță.
Pripyat rămâne totuși un oraș fantomă. Roata mare dintr-un parc de distracții care se deschide la o săptămână după explozie stă înghețată de timp. Jucăriile pentru copii rămân abandonate acolo unde au fost lăsate cu mulți ani înainte.
Olena ar dori ca vizitatorii și lumea să respecte ceea ce s-a întâmplat în orașul ei natal.
„Să se comporte în Pripyat așa cum ar trebui să te comporti într-un oraș memorial, nu ca în Disneyland sau o destinație de a posta fotografii virale. Nu este un eveniment istoric care s-a întâmplat departe, în cărți, în trecut. S-a întâmplat în fața ochilor noștri. Așadar, când te gândești la Cernobîl, sper că fiecare se va gândi la tatăl meu. Părinții care erau doar angajați ai centralei nucleare de la Cernobîl, care au devenit eroi în momentul următor. Și au murit pentru asta, salvând lumea aceasta”., spune Olena, potrivit bbc.com.
Mai multe despre:
Vedete
Actualitate
Sport
Divertisment
Utile
