
kanald.ro
Actualitate
Un bărbat din iași povestește că nu știe cum a scăpat cu viață din ceea ce numește acum „lagăr de exterminare”.
Gabriel Toma, fost baschetbalist, acum inginer, în vârstă de 54 de ani, din Iași, a trecut prin secția de Terapie Intensivă, după ce s-a îmbolnăvit de COVID-19. A fost internat pe 13 noiembire, anul trecut, și a reușit să scape ca prin minune cu viață din ceea ce el astăzi numește „lagăr de exterminare”. Nu virusul era cel care-i punea viața în pericol, ci cei care ar fi trebuit să aibă grijă de el. 32 de zile s-a chinuit în Spital Modular de la Lețcani, dintre care trei săptămâni pe secția de ATI.
Acum povestește cu groază tot ce a îndurat în spital, modul în care erau îngrijiți pacienții, dar și cum a fost tratat de un cadru medical. Bărbatul își amintește că un infirmier s-a urcat cu genunchii pe toracele lui, în condițiile în care era avea o formă gravă de COVID-19! Iată toate detaliile poveștii cutremurătoare.
Calvarul lui Gabriel Toma a început chiar din primele zile de când a intrat pe secția de Terapie Intensivă. Medicii nu i-au dat prea multe șanse, ba chiar le-a spus rudelor sale să înceapă pregătirile pentru înmormântare, după ce i-au pus diagnosticul de „agitat psihomotor”.
„Aşa le-au spus aparţinătorilor mei, care căutau preot petru deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale părinţilor, la sfatul lor, ca să se pregătească”, povestește acum inginerul.
Nu mai suporta lipsa de comunicare dintre cadrele medicale și chiar a încercat să fugă din spital. S-a detubat singur de două ori, iar medicii au renunțat în a-l reintuba și i-au pus o mască cu oxigen. Bărbatul spune că asta a fost șansa lui la viață.
„Lipsa de comunicare a personalului medical, în special în secţia de ATI, este incredibilă. M-am simţit în toate cele trei săptămâni – în care am fost resuscitat de trei ori, intubat de două ori – exact ca într-un lagăr de exterminare. De altfel, am încercat de două ori să evadez.
M-am detubat singur… Detubarea a fost şansa mea, personalul medical renunţând la acest procedeu, punându-mi o mască CPAP „, a mai spus Gabriel Toma.
Inginerul acuză medicii că nu supravegheau pacienții pe saloane. Își amintește că la un moment dat îl ironizau că arată ca Statuia Libertății, după ce l-au găsit cianotic și cu tubul în mână.
„M-au găsit de două ori cianotic, detubat, ţinînd în mână tubul. Mai şi glumeau, că arătam ca Statuia Libertăţii, cu mâna întinsă în sus, cu tubul în ea. Nu supravegheau nimic! Am avut un noroc fantastic că nu am murit. Cât de greu ar fi fost ca mereu să fie o cameră video care să supravegheze ce se întâmplă?”, a mai spus acesta.
În salon, alături de Gabriel Toma erau circa 12 pacienți. Toți cei care sufereau de „agitație psiomotorie” erau imobilizați pentru a nu le face probleme. Povestește că va rămâne cu sechele toată viață din această cauză.
„Imobilizarea pacienţilor «agitaţi psihomotor» ar trebui făcută cu acele manşoane late, căptuşite pe interior cu pâslă, manşoane care împiedică blocarea fluxului sanguin către palme. Eu aveam nişte mâini ca nişte pâini… Nu mi le recunoşteam. Am tras de ele până mi-au intrat în carne. Am urme care probabil le voi purta toată viaţa, drept amintire de «bună purtare» a personalului medical. Iarăşi lipsă de comunicare: nimeni nu îmi spunea de ce trebuie să treci prin toate astea. Sedat fiind, nu conştientizam multe”, a mai spus inginerul.
În afară de o două asistente, nimeni nu-i spunea care este evoluția stării sale de sănătate sau ce medicamente i se administrează.
„Ceilalţi, cărora ar merita să le spun restul, mă tratau ca pe un animal cu care degeaba vorbeşti că oricum nu te înţelege. Mă trăgeau, mă împungeau cu acul, îmi băgau pastile cât încape în mine, fără un cuvânt. Dacă întrebam ceva, vorbeau cu vocea aia cu ton ridicat cu care vorbeşti cu cel mai puţin la minte. Mă minţeau, pasau responsabilitatea dintr-o parte în alta”, a declarat Gabriel Toma.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii - catena.ro
Într-un moment în care cadrele medicale se chinuiau să-l strângă mai strâns de pat, acesta s-a zbătut cât a putut de tare și a lovit un monitor, motiv pentru care unul dintre infirmieri s-a enervat la culme și în ciuda faptului că avea probleme respiratorii s-a urcat cu genunghii pe toracele său și l-a apăsat cu toată forța
„Atunci, un domn, pe care nu îl voi uita toată viaţa, asistent sau mai degrabă infirmier, s-a urcat cu genunchii pe toracele meu. Noroc că sunt un munte de om. Am 1,96 m, fost sportiv, nu sunt vreun ghiocel. I-am simţit greutatea şi locul în care s-a proptit cu genunchii în piept vreo lună. Repeta cu obstinaţie, ca un bătăuş de stradă: «Tu ştii cine sunt eu? Eu sunt…» Îi voi reţine numele cât oi fi. Cine ştie cum ne intersectează viaţa drumurile… ”, spune fostul pacient.
Pacienții își dădeau seama că unul dintre colegii de salon pierdau lupta cu viața după ce apăreau panourile mobile în jurul unui pat, şi sacii negri aduşi sub braţ, de un infirmier.
„Se strângea lenjeria de pat, se dezinfecta patul. Altul la rând! Alte combinezoane albe… Unele siluete le uram. Vorbeau doar între ele; eram doar un corp în care pâlpâie slab viaţa. Ce conversaţii mi-a fost dat să aud îţi poate sta mintea-n loc. Prefer să nu le redau… Nu. Le voi purta în RAM-ul meu, în memoria mea, probabil toată viaţa”, a mai dezvăluit Gabriel Toma.
Interviul a fost acordat de fostul pacient, Gabriel Toma, pentru Ziarul de Iași.