Unul dintre cele mai iubite anotimpuri și-a făcut simțită prezența, așa că iată cinci dintre poeziile emblematice despre toamnă, din repertoriul literaturii române.
Versurile despre toamnă au început să curgă pe rețelele de socializare, odată cu prima zi de ploaie care a spart aerul fierbinte instalat peste întreaga țară.
„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva…” este printre cele mai recitate versuri în anotimpul culorilor ruginii.
Nichita Stănescu – “Emoție de toamnă“ este printre cele mai cunoscute poezii din acest anotimp. Pentru iubitorii neomodernismului, Nichita Stănescu este cel care împletește lumea abstractă cu lumea concretă, folosindu-se de mijloace din lumea înconjurătoare. Astfel, sosirea toamnei l-a făcut pe Stănescu să își pună amprenta asupra naturii și să creeze una dintre cele mai iubite poezii.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.
Afară-i toamnă, de Mihai Eminescu, poetul “luceafăr “ al literaturii române, conturează o viață efemeră, asemenea anotimpului pe care îl descrie, redând imaginea anotimpului în culori reci, asemenea simțurilor pe care le descrie.
Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N’ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;.
De odat-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri.. Iar mâni subţiri şi reci mi-acopar ochii.
Toamna, de Tudor Arghezi, redă imaginea unui spațiu în care anotimpul de toamnă s-a instalat, cu toate simțurile și emoțiile sale, împărtășind prin ale sale versuri frumosul dintr-un parc.
Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii.. Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd.. Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.
Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat. Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.
Cinci poezii despre toamnă, din repertoriul literaturii române
[Sursa foto: PixaBay]
Poezii despre toamnă de George Bacovia
George Bacovia, considerat fiind unul dintre cei mai deprimanți poeți, redă, prin versurile sale, imaginea unui anotimp trist, amestecat în culori sumbre, cu puține nuanțe palide, prin care își conturează, de fiecare dată, universul poetic.
Cu mult zgomot, Bacovia își conturează anotimpul preferat, în câteva poezii despre toamnă:
Cinci poezii despre toamnă, din repertoriul literaturii române
[Sursa foto: PixaBay]
George Bacovia, un iubitor al anotimpului toamna
George Bacovia a fost un poet român care a trăit între anii 1881 și 1957, fiind cunoscut pentru poezia sa simbolistă. Poeziile sale sunt caracterizate prin imagini vizuale și auditive puternice, iar culorile închise, sumbre, dar și contradicțiile cromatice sunt cele care au reușit să contureze universul poetic al autorului.
George Bacovia este cunoscut ca fiind un iubitor al anotimpului de toamnă, folosindu-și imaginile în a contura imagini puternice de toamnă, asemenea trăirilor sale.
Asociază melancolia cu acest anotimp, făcând legătura între fenomenele naturale și sentimentele pe care le transpune în ale sale opere.
Alte poezii în care George Bacovia vorbește despre universul poetic creat în acest anotimp sunt: Moină, Nervi de toamnă, Amurg violet, Monosilab de toamnă, Belșug.
WOWnews
