
kanald.ro
Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu
Stiri
Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu. Poetul a murit la data de 5 noiembrie 2010.
Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu. Poetul a murit la data de 5 noiembrie 2010, la Spitalul Clinic de Urgență București.
Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea poetului Adrian Păunescu, care a murit la data de 5 noiembrie 2010, în București.
Adrian Păunescu s-a născut în Republica Moldova, la data de 20 iulie 1943, și a fost autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Însă, Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet.
Deși s-a născut în Republica Moldova, Adrian Păunescu și-a petrecut o mare parte din viață în România, unde a studiat, a lucrat ca om de televiziune, a intrat în politică și și-a desfășurat activitatea culturală.
Poetul s-a stins din viață la vârsta de 67 de ani, în București, după ce inima lui s-a oprit de mai multe ori în timpul nopții, pe data de 5 noiembrie 2010. Trupul său este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
În urma sa au rămas, patru copii, Andrei Păunescu, Ana-Maria Păunescu, Ioana Păunescu, Andreea Mihaela Păunescu, și o nepoată, Adriana Păunescu.
Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu
În iulie 2003, Adrian Păunescu a fost decorat de președintele Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, cu Ordinul național Steaua României, în grad de Cavaler, iar la împlinirea vârstei de 67 de ani i s-a acordat „Meritul academic” pentru creația literară și pentru susținerea
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Şi totuşi există iubire
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurînd singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.
Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămîi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.
Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cît eşti de disperată şi senină.
Iubito, vine toamna pînă-n oase
O simt în mîna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.
Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!
E-o liniste platita-atat de scump
Si e o pace de sorginte sfanta
De se aude tainuit cum canta
Matasea in stiuletii de porumb.
Colinele se-ntuneca de cai,
Amaraciunea toamnei reinvie
Si cade sufletul din ciocarlie
Pecetluind tatanile din rai.
Dinspre poteci de purpura subtire
Se canta imnul nuntilor de cerbi,
Cerboaice senzuale fata-n ierbi
Si reincep legende sa respire.
Orfeu, curand, va fi rapit de sterpi
Si-nchis intr-un azil de patru lire.
Sursa: versuri.ro