12 martie 1965 - A murit George Călinescu. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile

Diverse

12 martie 1965 - A murit George Călinescu. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile

Georgiana Anton Autor

Publicat: 02:48, 12 martie 2022

Actualizat: 02:48, 12 martie 2022

George Călinescu, autorul bine-cunoscutului roman "Enigma Otiliei", a fost unul dintre cei mai mari scriitori și critici literari ai tuturor vremurilor.

George Călinescu a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai literature românești. El s-a născut pe 19 iunie 1899, București și a decedat pe 12 martie 1965, Otopeni.

Cine a fost George Călinescu

George Călinescu a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu.

Citeste si: A sosit răspunsul mult așteptat! Mama Andreei Cuciuc, Diana, a răspuns în detaliu la preavizul pe care l-a primit de la jurist, în numele lui Nicolae și al lui Cristian Botgros: "Vă informez despre po

12 martie 1965 - A murit George Călinescu. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile[Sursa foto: Captură YouTube]

Citeste si: Care sunt marii scriitori români care și-au înșelat soțiile și au avut o groază de amante

Călinescu a fost directorul a trei dintre cele mai incisive publicații procomuniste din primii ani postbelici- „Tribuna Poporului”, „Națiunea” și „Lumea”. George Călinescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în legislaturile din perioada 1946-1965. A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică și în China comunistă, publicându-și impresiile de călătorie în aceste două volume.

Începând cu anii 1955-1956 și până la moarte (12 martie 1965) se va bucura de aprecieri exclusiv pozitive pentru angajarea sa civică și activitatea de intelectual democrat din perioada interbelică.

După parcurgerea primelor două clase primare la Iași, la Colegiul Carol I, a celorlalte două la București, la Școala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București, își încheie studiile medii la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și pe cele universitare la Facultatea de Litere și Filozofie din București, la care intră în 1919. Își ia licența în Litere în 1923. Teza de licență purta titlul Umanismul lui Carducci.

Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan.

Profesorii care i-au marcat studenția sunt Ramiro Ortiz, care preda limba și literatura italiană la Facultatea de Litere și Filozofie din București, și Vasile Pârvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din București.

Între profesorul de italiană Ramiro Ortiz și student s-a născut o strânsă amiciție. Peste ani, studentul de odinioară a mărturisit, adesea, că datorită acestui fin intelectual și-a însușit o „educație literară” de excepție: „Cu el m-am deprins a scrie cărți, cu el am deprins meșteșugul informației literare și al construcției critice pe substrat istoric, de la el știu tot ce știu”.

Citeste si: Se împlinesc 170 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român

A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai târziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele în Facultatea de Filologie.

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni, iar în noaptea de 12 martie 1965 se stinge din viață.